miercuri, 24 iunie 2009

Ascultand o carte


Dependenta de tehnologie a oamenilor din ziua de azi patrunde tot mai agresiv cu fiecare zi in care mai apare ceva nou, si cu ce viteza evolueaza lucrurile cred ca nici cei care incearca sa convinga lumea ca lectura ar trebui sa faca parte din copilarie, adolescenta si din batranete nu vor mai fi. Oamenii au inlocuit farmecul lucrurilor pe care le descoperi prin lectura, cu pracmatismul unei cautari pe internet.
Dar sa fim sinceri, nu cred ca acum mai putem sa convingem un tanar, care s-a nascut si a crescut cu calculatorul si cu telefonul mobil , sa citeasca. Vina o au si institutiile care se ocupa de formarea si educarea copiilor, dar si mediul in care sunt educati acasa.
Lectura te ajuta in formarea unei pareri despre viata, te ajuta sa compari comportamentul si mentalitatea unor oameni care au trait cu ceva secole inainte, cu oamenii secolului in care traiesti si te face sa vezi ca multe dintre lucrurile care apar in fiecare zi, si care pe multi ii complexeaza, iar pe tine prin interactiunile cu diferite caractere care apar in carti te poate schimba si te va face sa le vezi cu un aer mult mai degajat, unele carti te indeamna sa-ti folosesti imaginatia si te ajuta sa o dezvolti, asta fiind principala calitate a lor.
Pe mine personal lectura m-a invatat mai demult ca merita sa-ti faci timp si pentru ea, am inceput sa vad si cu alti ochi lucrurile, si sa-mi dau seama ca viata nu are nicio vina in parcursul tau prin ea, lucrurile sunt asa cum vrei tu sa fie, daca vrei sa-ti fie bine doar tu poti face sa-ti fie bine. Mi-a aratat ca iubirea dintre un barbat si o femeie trebuie sa fie ceva pur, nobil si care se bazeaza pe mult respect, am citit despre unele culturi care pur si simplu m-au fascinat si multe alte lucruri care m-au facut sa ma simt onorat ca le-am citit.
Asadar sa nu va lasati influentati de carti, sa copiati anumite caractere care vi se par ca vi s-ar potrivi, ci lasati cartile sa va amuze, sa va incante, sa va emotioneze si nu in ultimul rand sa va cultive.



marți, 23 iunie 2009

Playing with the rain...


Ahh ce frumos ploua, doar stau si ma uit in gol pe geam, doar eu cu mine. Si ca sa fie si mai dulce viata,pe fundal imi canta my old friend Nat King Cole "I'm in the mood for love".....Frumoasa noapte:X:X

Nat King Cole-I'm in the mood for love
Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 21 iunie 2009

Ai cacarisito...


Azi aflai si eu ca zilele astea are loc targul de carte Bookfest 2009 in Bucuresti, si zisai sa arunc o privire la ce mai e nou, ce carti se mai lanseaza ...Curiozitatea mea ma dusa pe site-ul ce lor de la Cotidianul, unde ramasai socat de declaratia domnului Theodor Paleologu.
Aflat la lansarea carti fostului presedinte ceh Vaclav Havel, "Pe scurt, va rog!", tovarasu Paleologu s-a gandit s-o comita din nou, dupa ce zilele trecute a afirmat ca "blazonul national este cacarisit".Implicat in a filosofa despre cartea presedintelui mai sus mentionat, domnul ministru' al culturii a grait, citez:Cu cât o ţară mică e mai mică, cu atât este mai necesar ca şeful statului să fie un intelectual de anvergură.O ţară mare poate să-şi permită luxul de a avea şi un bou drept preşedinte. Problema este că România este la mijloc. Nu este nici aşa, nici aşa. Deci, ne aflăm între, ca de obicei. Nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Mda...Romania numai mica nu e, deci ce inteleg eu din vorbele domnului ministru,e ca Basescu nu e vreun geniu nedescoperit, dar cum poate fi ilustrul nostru conducator un bou (poate taur comunal cu miss Udrea :>) . Incercam io sa vad dedesuptul declaratie lui Paleologu, da degeaba...dar cum sa ma lase el "neterminat" pe mine:>,intrebat de ziaristul de la Cotidianul unde se incadreaza domnul presedinte, Paleologu a dat un raspuns pe masura primei afirmatii, citez:"Traian Băsescu este un om inteligent care, fără a fi el insuşi intelectual, ştie să-i aprecieze. Are discernământ, n-are complexe şi este natural..

Gata mi s-a luat valu' de pe ochi. Base intelectual nu e, dar e un bou inteligent cu discernamant si plin de naturalete care stie sa aprecieze marile creiere ale patriei. :-? . Au mama a pus-o Paleologu, daca io am dreptate, cum se scoate el in fata liderului, da' cred ca putin ass kissing o sa-l scoata din rahat:>:> ca doar e invatat.
Si cand te gandesti ca astia sunt oamenii care ne conduc, asta mai fiind si ministrul culturii....cretini mai rasariti ca mai sus numitii nu puteam alege.

Sau poate eu sunt ala prost si nu-mi dau seama...:-?

sâmbătă, 20 iunie 2009

Atingand Nirvana cu palu'...

Lunea trecuta am avut un examen si am zis ca daca tot ma duc la Craiova sa ma decazez din camin, fiind la jumatea lunii plateam si eu mai putin, imi iesea si mie un ban cinstit (alor mei logic ca le-am cerut toti banii). Ajung acolo imi iau cererile necesare, le completez frumos si ma duc sa le depun. Intru zambitor in birou, dau saru'mana ca asa-i frumos si ii las foile pe masa, sta tanti putin pe ganduri, analizeaza situatia si dintr-o data rabufneste..."aaa voi sunteti din camera aia cu patu' rupt, pai bine ma nesimtitilor vroiati sa plecati asa? Nu va decazez pana nu faceti patu" ditamai harakiri a iesit acolo...Mai sa mor nu alta, ies, bineintele ii adresez niste "laude" binemeritate, cred ca a sughitat maica-sa atunci intr-o veselie, si ma duc sa dau vestea desteptilor din camera. Stam noi ne cautam prin buzunare, gasim ceva franci si ne ducem sa cautam pal pentru pat :|. Am mers pe la toate magazinele de mobila, de usi, unde vedeam lemn acolo intram, da ai dracu daca avea vreunu pal. Fiecare ne trimitea pe unde stia el mai bine, pana la urma am ajuns intr-o fundatura prin niste ateliere, reusisem performanta sa ne ratacim ziua in amiaza mare in Craiova (eram la 200 de m de camin), unde ne-a vazut un nene si ne-a intrebat de sanatate. Il intrebam nene pal ai?, cand a zis DA cre' ca am atins Nirvana, o sa-l tin minte cat oi trai pe nenea ala cu mustata. Luam obiectu' muncii, ne-am chinuit ceva sa iesim la strada, ajungem la camin si facem nenorocitu' ala de pat.
Am zis gata, ma duc sa-mi iau revansa, cobor la tanti in birou si ii zic satisfacut ca s-a rezolvat problema, bineinteles ca nu ma crede, vine sus vede ca patu' functioneste si ne semneaza cererile intr-un final, da asa gretos de parca semna un pact cu dracu'.
Fericit pana peste poate imi iau cererile ca sa le duc la alta tanti sa le bage la catastif (ale dracu' tanti parca s-au nascut sa ma terorizeze pe mine), ma duc io cu Ion (Ion=mi compadre), batem la usa nimic, mai stam putin iar batem, tot nimic. Pe program scria "deschis pana la 15:30", era ceasu' 14:20, insistam noi acolo pana cand vine tanti fericita plina de dulceata pe la gura, si intra in birou. Noi dam sa intram dupa ea, pac, ne inchide usa in nas (deci mi-a dat o usa in cap de uitasem de mine), noi saltareti, poate ne-o baga in seama, tanti tanti vrem sa lasam si noi foile astea la dumneavoastra "Nu acu' ca am treaba", -Pai sunteti inca in program. Veniti maine ca acum nu se mai poate.
Deci ma ofticasem...daca iesea aia afara se lasa cu, coliva.

In fine, ii las foile lu' Ion sa le duca el a doua a zi dimineata, ca io trebuia sa-i duc masina lu' tata si nu puteam ramane in Craiova. A doua zi ma suna asta pe la 9 dimineata.
-Ba hai sa-ti spun una tare
-Zi ma. :-?
-Fusai cu foile la aia, le dadui, da nu vrea sa ne decazeze.
-Pai de ce ma? (io socat:|:|)
-Pai cica tre' sa platim caminu' pe toata luna, ca daca ne duceam ieri plateam numai pe jumate :|:|:|
Deci muream de nervi, sper sa nu ma intalnesc cu niciuna dintre tanti anu' asta, ca o sa ma vedeti la stirile de la ora 5...

pe drum...

Lasat sa-mi caut drumul vietii
Ma aproprii de anii batranetii
Care vin fara speranta de oprire 
Am si uitat, 
In viata e si fericire.

Viata e cum vreau eu,
Un drum nu trebuie cauta
O fac cum vreau eu,
Ci mai degraba modelat.


  Momentul dintre sfarsitul unei scoli si inceputul unei alte scoli te face sa te gandesti ca viata asta uneori asa de zgarcita nu este o scoala, incep sa cred ca in ziua de azi se pierd multe lucruri si aspecte ale vietii, care ar trebui invatate de tine trecand prin viata,nu in niste cladiri cu niste oameni care au trait o epoca multa prea fara culoare si care incearca sa te invete unele lucruri care cica ar trebui sa te ajute..
Cred sau ar trebui sa stiu ca totul este trecator si nu trebuie sa te gandesti ce faci maine cand tu nu sti ce faci azi. Nu te stredui sa cunosti pe cineva cand tu nu te cunosti pe tine, sunt multe lucruri care te vor dezamagi, te vor face sa cazi in genunchi si sa te intrebi de ce si atunci nici macar lacrimile nu-ti vor aduce un raspuns, dar macar vei cunoaste dezamagirea si durerea.
Exista momente in care nu sti ce trebuie sa faci, pentru ca este ciudat cum sunt unele lucruri la care te uiti si le vezi asa de simple cand defapt sunt asa de complicate. Cum ar trebui sa raspunzi la unele intrebari, oare viata o ia inainte ? sau tu ramai in urma.. ? cum poate sa treaca timpul si tu totus sa ramai in urma.. ? cum sa-i intelegi pe altii cand tu abia te intelegi pe tine..? intrebari la care iti mai pui o intrebare, poate cineva sa raspunda la ele ?

A fost...

Ochii mei ce mai demult

Sclipeau precum un diamant,

Acum se-neaca in lacrimi argintii

Ce se aduna in intunericul inimii.

Mireasma parfumului de odinioara

S-a cufundat in lacrima amara,

Trecat pe langa mine 

Orice speranta de fericire,

Iar tot ce e legat de tine 

Imi aduce aminte de iubire,

Ochii, trupu si parul tau

Sunt altar in sufletul meu.

                           

                         O parte dintr-o poezie scrisa prin clasa a IX-a

Hallo Lume...fara noi ati fi mai goi

Intr-o frumoasa dimineata ma suna tovarasu’ Nicolae (zis Lucifer..asa e el rau defel) sa iesim la cafea, a devenit o obisnuinta de cand venit vara si frecam menta degeaba pe acas’. Si cum vorbeam noi acolo de una de alta, de plecatu’ nostru la mare, de criza asta care ne omoara pe toti, ne-a venit o idée “geniala”, sa ne facem si noi un blogulet ca tot e la moda. De la idei la teorii am decis ca si debitatiile noastre despre viata, despre starea natiunii, trecut si prezent merita impartasite cu restu’ lumii. Tinand cont ca afar’ era o caldura de ne transpirau si urechile ne-a venit in minte si numele lu asta micu’ ( predestinat:>) Neuron batut de soare…ca tot filosofam noi in amiaza mare (mama ei de caldura).

P.S. multumiri lui Iris Noir care m-a convins :*

Asteptam sa ne contraziceti.

 


Design by: Pocket